Evitarea sexului poate duce la stres emoțional, rușine și stima de sine scăzută – atât pentru persoana care evită sexul, cât și pentru partenerul care este respins.
Cu toate acestea, în timp ce societatea noastră se concentrează foarte mult pe a face sex, nu știm la fel de multe despre de ce nu facem sex.
Un cercetător a constatat că evitarea sexuală influențează multiple aspecte ale bunăstării noastre si că oamenii evită sexul din mai multe motive diferite, dintre care unele pot fi ușor abordate.
Mai mult sex inseamna mai multa fericire?
Persoanele care fac mai mult sex raportează o stima de sine crescuta, satisfacția vieții și calitatea vieții crescute. În schimb, frecvența mai scăzută a activitatii sexuale și evitarea sexului sunt legate de stres psihologic, anxietate, depresie și probleme in relație.
Alfred Kinsey a descoperit că până la 19% dintre adulți nu se implică în activitati sexuale. Acest lucru variază în funcție de sex și de statutul marital, aproape că nu există bărbați căsătoriți care sa nu faca sex o perioadă lungă de timp.
Alte cercetări confirmă, de asemenea, că femeile evită mai frecvent activitatile sexuale decât bărbații. De fapt, până la 40% dintre femei evită sexul o perioada de timp în timpul vietii. Durerea în timpul sexului și libidoul scăzut sunt probleme majore.
Diferențele de gen încep devreme. Mai multe femei adolescente decât bărbați adolescenți se abțin de la sex.
De asemenea, femeile sunt mai predispuse să evite sexul din cauza abuzului sexual în copilarie. Femeile gravide se tem de avort spontan sau ca dăunează fătului – și pot, de asemenea, să refuze sexul din cauza lipsei de interes și a oboselii.
Cele mai frecvente motive pentru bărbații care evită sexul sunt disfuncția erectilă, afectiunile medicale cronice și lipsa de oportunitate.
Problemele medicale sunt in topul motivelor
Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cercetările au arătat că problemele medicale sunt principalele motive pentru evitarea sexului.
De exemplu, pacienții cu boli cardiace evită adesea sexul pentru că se tem de un atac de cord. Alte studii au arătat același lucru și pentru persoanele cu afecțiuni cerebrovasculare, cum ar fi un accident vascular cerebral.
Durerea cronică diminuează plăcerea actului sexual și interferează direct prin limitarea pozițiilor. Depresia și stresul pe care le provoacă duc la evitarea sexului, la fel ca anumite medicamente pentru durerea cronică.
Bolile metabolice, cum ar fi diabetul și obezitatea, reduc activitatea sexuală. De fapt, diabetul accelereaza declinul sexual la bărbați cu până la 15 ani.
Tulburările de personalitate, dependența și abuzul de substanțe și calitatea slabă a somnului influenteaza puternic interesul și abilitățile sexuale.
Multe medicamente, cum ar fi antidepresivele și medicamentele anti-anxietate, reduc libidoul și activitatea sexuală și, în consecință, cresc riscul de evitare a activitatilor sexuale.
Nivelurile scăzute de testosteron la bărbați și nivelurile scăzute de dopamină și serotonină la bărbați și femei pot avea si ele un rol.
Factori sociali și emoționali și consecințe
Pentru ambele sexe, singurătatea reduce timpul petrecut cu ceilalți, oportunitatea de a interacționa cu ceilalți și intimitatea. Persoanele care sunt singure își înlocuiesc uneori relațiile sexuale reale cu utilizarea pornografiei. Acest lucru devine important deoarece pornografia poate afecta negativ performanța sexuală în timp.
Mulți adulți mai în vârstă nu se angajează în activitati sexuale din cauza rușinii și a sentimentelor de vinovăție sau pur și simplu pentru că consideră că sunt „prea bătrâni pentru sex”. Cu toate acestea, ar fi greșit să presupunem că adulții în vârstă nu sunt interesați să se implice în activitati sexuale.
Care este solutia?
Puțini oameni vorbesc cu medicii despre problemele lor sexuale. Cel puțin jumătate dintre toate vizitele medicale nu abordează probleme sexuale.
Rusinea, factorii culturali și religioși și lipsa de timp ii pot face pe unii medici să nu mai întrebe pacientii despre viața lor sexuală. Unii medici simt că abordarea problemelor sexuale creează prea multă apropiere față de pacient. Alții cred că discutiile despre sexualitate vor dura prea mult timp.
Cu toate acestea, în timp ce unii medici ar putea să se teamă să discute cu pacienții despre viata lor sexuala, cercetarea a arătat că pacienții par să fie dispuși să ofere un răspuns dacă li se cere. Acest lucru înseamnă că problemele lor sexuale nu sunt abordate, decât dacă medicul aduce in discutie viata sexuala.
Pacienții ar putea beneficia de un mic ajutor. De exemplu, pacienții cu artrită și dureri de spate au nevoie de informații și sfaturi de la medic despre pozițiile recomandate pentru a evita durerea.
